Best 20 quotes of Andres on MyQuotes

Acasă e iubirea. Ce frumos suna, superbul oraş era iubirea ei, fetele erau iubirea ei, iubirea era peste tot, nu trebuia decât să închidă ochii şi să se lase învăluită de ea.

Când închidea ochii, totul lua forma unui vis frumos, a unei dorinţe ce avea să se împlinească.

Când le-aţi mulţumit ultima oară prietenilor voştri că există? Când le-aţi spus că-i iubiţi?

Cascada părea ruptă dintr-o poveste, uşor ascunsă de desişul pădurii. În spatele ei se ascundea o mică grotă. Numai un „obişnuit al locului“ ar fi putut să ştie de existenţa ei. Iar Brian ştia. Au intrat acolo. Arăta ca un cuibuşor de nebunii. Ea ar fi vrut să spună ceva, dar a tăcut. Oare câte femei a mai adus aici? Oare câte s-au lăsat impresionate de farmecul lui?

Ce e dragostea? E un vânt nebun care ne dă bătăi de cap, dar fară de care nu putem respira.

Ce vrem noi, femeile? Dac-am şti ce vrem, ar fi foarte simplu, însă ne complicăm în fiecare clipă, cu fiecare gând. Ne enervăm pentru toate prostiile şi-i supărăm şi pe ei. Ne supărăm până şi pe noi cu toate nimicurile astea. Dacă totul merge bine, e imposibil să nu găsim noi ceva mic, mic de care să ne agăţăm, şi apoi facem o furtună într-un pahar cu apă. Vrem linişte, dar nu ne place să fim singure, vrem iubire, dar nu ne place să fim asfixiate, vrem atenţie. Dacă avem totul, precis găsim noi ceva.

Cinci prietene stând în jurul unei mese. Cinci prietene care au pornit pe un drum cândva demult, cu cincisprezece sau poate șaisprezece ani în urmă, și care s-au transformat în femei.Timpul le-a schimbat, însă ceva a rămas, ceva le-a ținut împreună și le-a adus zâmbetul când n-a mai fost soare să le zâmbească, le-a îmbrățișat când nu era nimeni să le îmbrățișeze. Și-au păstrat mereu dorința de a merge mai departe, dorința de a zâmbi, dorința de a fi împreună, de a iubi.

De ce fug unii de căsătorie? De ce au senzaţia că este ca o închisoare, că oamenii care se căsătoresc sunt prizonieri pe viaţă? Este, poate, unul dintre cele mai frumoase lucruri care ni se pot întampla. De ce să nu fie totul complet? De ce să nu privim căsătoria ca pe un lucru minunat ce împlineşte o relaţie, care o întregeşte. Şi individualismul? Ce e cu toată filosofia asta? Poţi să-ţi păstrezi individualitatea şi-n căsnicie, depinde doar de tine, de modul în care comunici cu celălalt.

Dincolo de iubiţi, sunt prietenii. Ce m-aş fi făcut eu fără fetele mele? Ce-aş fi făcut, dacă n-ar fi fost lângă mine în toate clipele de deprimare şi deznădejde prin care am trecut? Prietenii sunt lângă tine mereu, cred că aceasta e cea mai pură şi adevărată formă de iubire posibilă. Ei sunt lângă tine necondiţionat şi au mereu de oferit o îmbrăţişare caldă şi un umăr pe care să plângi.

Erau momente, ca acesta, când şi-ar fi dorit să iubească, să fie iubită, când avea nevoie de cineva care s-o ţină în braţe sau alături de care să se trezească dimineaţa.

Era un peisaj de vis. O imagine ruptă, parcă, din poveste.

Oricât de puţin timp petrecuseră prima oară împreună, Brian reţinuse una dintre slăbiciunile ei: marea.

Până la urmă, numai iubirea ne împlineşte.

Poate că asta e iubirea, de fapt, liniştea pe care ţi-o dă cel de lângă tine, siguranţa şi umărul oferit la nevoie. Dorinţa ta de a-l face fericit, de a-i vedea surâsul în fiecare moment.

Prima nuntă. Primul vis împlinit. Iar ea, mireasa, parcă plutea pe-un nor, fiind toată numai zâmbete. Era, cu-adevărat, cea mai frumoasă zi din viaţa ei!

Rămase câteva minute pe pod, privind o barcă ce se îndepărta încet. Un cuplu se lăsa purtat de apă. Erau un el şi o ea foarte fericiţi, pierduţi unul în privirea celuilalt. Cum de au cuplurile această lumină, parcă radiază ca un corp ceresc. Iubirea… numai iubirea are această putere! Şi totuşi, iubirea era foarte departe de ea. Erau momente, ca acesta, când şi-ar fi dorit să iubească, să fie iubită, când avea nevoie de cineva care s-o ţină în braţe sau alături de care să se trezească dimineaţa. Amintirile însă reveneau şi o întorceau din drum.

...răspunsurile sunt în noi, trebuie doar să ne ajute cineva să le descoperim. Şi, mai mult de atât, trebuie să ne dorim, trebuie să ne menţinem vie speranţa în ziua de mâine, încrederea în noi. Minuni se întâmplă şi dorinţe se împlinesc. Să nu uităm să ne dorim, atât.

Se opri din scris şi privi în depărtare. Era marea albastră, cu miile ei de secrete. Marea pe care o îmbrăţişa mereu cu aceeaşi infinită dragoste. Ar fi putut trăi o viaţă întreagă lângă ea, şi parcă tot n-ar fi fost destul. Din păcate, marea nu-i putea răspunde la întrebări, deşi ar fi vrut atât de mult...

To walk alone through life is a challenge; it sometime means adrenaline and a path full of surprises, but being with somebody means a lot more. And being with the right person means everything.

Un prim fulg de zăpadă se topi pe obrazul Anei. Şi apoi altul şi altul. Acum ştiau ce aşteptaseră.