Best 9 quotes of Nicolas Bouvier on MyQuotes

In the end, the bedrock of existence is not made up of the family, or work, or what others say or think of you, but of moments like this when you are exalted by a transcendent power that is more serene than love. Life dispenses them parsimoniously; our feeble hearts could not stand more.

That day, I really believed that I had grasped something and that henceforth my life would be changed. But insights cannot be held for ever. Like water, the world ripples across you and for a while you take on its colours. Then it recedes, and leaves you face to face with the void you carry inside yourself, confronting that central inadequacy of soul which you must learn to rub shoulders with and to combat, and which, paradoxically, may be our surest impetus.

Traveling outgrows its motives. It soon proves sufficient in itself. You think you are making a trip, but soon it is making you - or unmaking you.

Traveling provides occasions for shaking oneself up but not, as people believe, freedom. Indeed it involves a kind of reduction: deprived of one’s usual setting, the customary routine stripped away like so much wrapping paper, the traveller finds himself reduced to more modest proportions - but also more open to curiosity, to intuition, to love at first sight.

After all, one travels in order for things to happen and change; otherwise you might as well stay at home.

Chiar dacă nu știi unde vei dormi la noapte Și ești încă departe de țintă Să știi că nu există drum fără capăt Nu fi trist Luni de zile această inscripție ne-a servit drept Sesam și protecție în colțuri de țară unde străinii nu au fost iubiți niciodată. Influența și popularitatea unei asemenea poezii, destul de ermetice și vechi de peste cinci sute de ani, sunt extraordinare în Iran. Prăvăliași care stau pe vine în fața dughenelor își pun ochelarii ca să își citească versuri de la un trotuar la altul.

Finalement, ce qui constitue l'ossature de l'existence, ce n'est ni la famille, ni la carrière, ni ce que d'autres diront ou penseront de vous, mais quelques instants de cette nature, soulevés par une lévitation plus sereine encore que celle de l'amour, et que la vie nous distribue avec une parcimonie à la mesure de notre faible cœur.

În ziua aceea, am crezut că dețin ceva, un adevăr care-mi va schimba viața. Însă nimic de această natură nu e dobândit pentru totdeauna. Lumea trece prin noi ca o apă și pentru o vreme ne împrumută aparența ei. Apoi se retrage și ne lasă în fața vidului pe care-l purtăm în noi, în fața acestui soi de incapacitate capitală a sufletului pe care trebuie să învățăm s-o suportăm, s-o înfruntăm și care, paradoxal, e poate resortul nostru cel mai sigur.

Un voyage se passe de motifs. Il ne tarde pas à prouver qu'il se suffit à lui-même. On croit qu'on va faire un voyage, mais bientôt c'est le voyage qui vous fait, ou vous défait.