Best 30 quotes of Irene Nemirovsky on MyQuotes

He hated the war; it threatened much more than his lifestyle or peace of mind. It continually destroyed the world of the imagination, the only world where he felt happy.

Love is just a peculiar, fleeting affair that isn't very important, but in marriage there is always hostility between two different tribes of human beings. There are two opposing forces, who fight each other until one of them wins, and you and I, my poor old Alain, have been knocked out too easily.

music alone can abolish differences of language or culture between two people and evoke something indestructible within them.

What separates or unites people is not their language, their laws, their customs, their principles, but the way they hold their knife and fork.

Believe me, my boy, women don't love a man for himself but as a weapon against other women.

But what is certain is that in five, ten or twenty years, this problem unique to our time, according to him, will no longer exist, it will be replaced by others...Yet this music, the sound of this rain on the windows, the great mournful creaking of the cedar tree in the garden outside, this moment, so tender, so strange in the middle of war, this will never change, not this, this is forever.

-Ce vrei să înțelegi? Nu e nimic de înțeles, răspunse el, străduindu-se s-o liniștească. Există legi care guvernează lumea și care nu sunt făcute nici pentru, nici împotriva noastră. Când izbucnește furtuna, nu mai ai pică pe nimeni, știi că fulgerul este produsul a două sarcini electrice contrare, iar norii nu te cunosc pe tine. Nu le poți reproșa nimic. Și de altfel ar fi ridicol, n-ar înțelege. -Dar nu-i același lucru. Aici sunt fenomene pur umane. -Numai în aparență, Jeanne. Par provocate de cutare sau cutare om, de cutare împrejurare, dar se întâmplă ca în natură: după o perioadă de calm vine furtuna, care are un început, sfârșit, după care urmează alte perioade de calm mai mult sau mai puțin lungi! Spre nenorocirea noastră, ne-am născut într-un secol de furtuni, asta e tot. Se vor liniști.

-Cred... că individul n-ar trebui sacrificat în felul ăsta. Mă refer la noi toți. Ni s-a luat prea mult! Iubirea, familia... E prea mult! -Asta e, doamnă, problema principală a timpului nostru, fie că vorbim de individ sau de comunitate, pentru că, nu-i așa, războiul este opera comună prin excelență. Noi, germanii, credem în spiritul comunitar în sensul în care se spune că albinele au simțul stupului. Lui îi datorăm totul: sevă, strălucire, parfumuri, iubiri...

... dacă ar primi mâine ordin, m-ar aresta, m-ar ucide cu mâna lor și fără remușcări?... Războiul... Da, știm bine ce e războiul. Dar ocupația e într-un fel mai cumplită, pentru că te obișnuiești cu oamenii; îți zici că la urma urmelor, sunt și ei ca toți ceilalți, dar nu-i deloc adevărat. Suntem două specii diferite, care nu se pot împăca vreodată, inamice pe viață.

Deep within everyone's heart there always remains a sense of longing for that hour, that summer, that one brief moment of blossoming. For several weeks or months, rarely longer, a beautiful young woman lives outside ordinary life. She is intoxicated. She feels as if she exists beyond time, beyond its laws; she experiences not the monotonous succession of days passing by, but moments of intense, almost desperate happiness.

En el fondo, seguía siendo, y siempre sería, una niña tímida que sólo se sentía a gusto en una soledad montaraz.

Era deopotrivă o consolare și o mare tristețe să te simți atât de diferit de ceilalti oameni. Își coborî spre ei ochii spălăciți. Valul de mașini nu mai contenea, iar figurile sumbre și îngrijorate semănau toate între ele. Biata specie! Ce-o preocupa? Ce va mânca, ce va bea? El se gândea la catedrala din Rouen, la castelele de pe Loare, la Luvru. Una singură dintre aceste pietre venerabile face cât o mie de vieți omenești.

Evenimentele grave, fericite sau nefericite, nu schimbă sufletul unui om, ci îl conturează mai bine, la fel cum o pală de vânt care ridică brusc frunzele moarte scoate la iveală forma unui copac. Ele scot la lumină ceea ce era lăsat la umbră. Înclină spiritul în direcția în care va crește de atunci înainte.

Genius cannot simply float in the clouds, it must also operate down on earth.

Heureux sont ceux qui peuvent aimer et haïr sans feinte, sans détour, sans nuance.

How tolerable misfortunes appear when they affect only other people! How strong the human body seems when it's another man's flesh that bleeds! How easy it is to look death in the face when it's another man's turn!

În clipa aceea nu-i era rușine că-l iubea, pentru că dorința ei era moartă și simțea pentru el numai milă și o tandrețe profundă, aproape maternă. Se strădui să zâmbească. -Ca mame chinezoaică care își trimite fiul la război recomandându-i prudență (pentru că războiul nu este lipsit de pericole), vă rog, în amintirea mea, să vă menajați pe cât posibil viața. -Înseamnă mult pentru dumneata? întreabă el neliniștit. -Da. Înseamnă mult pentru mine.

Mulțimea aceea vrednică de milă nu mai avea nimic uman, ci semăna cu o turmă care aleargă în devălmășie; erau prinși în matca unei uniformități ciudate. Hainele șifonate, fețele trase, vocile răgușite îi făceau să semene toți între ei. Toți făceau aceleași gesturi, rosteau aceleași cuvinte.

My certainty that deep down I'm a free man. It's a constant, precious possession, and whether I keep it or lose it is up to me and no one else. I desperately want the insanity we're living through to end. I desperately want what has begun to finish. In a word, I desperately want this tragedy to be over and for us to try to survive it, that's all. What's important is to live; Primum vivere. One day at a time. To survive, to wait, to hope.

Nu le era foame. Desfăcură un borcan cu dulceață, o cutie cu biscuiți, iar Jeanne făcu cu foarte mare grijă o cafea, din care mai rămăseseră vreo cincizeci de grame, o moca pură, rezervată până atunci marilor ocazii. -Dar ce ocazie mai mare vom găsi? întreabă Maurice. -Nici una de acest fel, sper, răspunse soția lui. Totuși, trebuie să recunoaștem că nu vom mai găsi curând o cafea ca asta, daca mai durează războiul. -Aproape că-i dai savoare păcatului, zise Maurice, inhalând aroma pe care o răspândea cafetiera.

Nu limba, legile, obiceiurile sau principiile despart sau unesc ființele, ci felul identic în care țin cuțitul și furculița.

...she cried because prejudice outlives passion and because she was sentimentally patriotic.

She was too exhausted and downcast to take in the importance of the news- just as a person who has shed so many tears at the bedside of someone who is dying has none left for the actual moment of death.

Simțea milă de tovarășii lui de suferință, dar o milă lucidă și rece. La urma urmelor, aceste mari migrații umane păreau dictate de legi ale naturii, își zicea el. Deplasări periodice de mase considerabile erau probabil necesare popoarelor, cum e transhumanța pentru oi. În mod straniu, ideea îl întărea.

Și rezonanța umană a acestor vorbe, gestul, tot ce dovedea fără putință de tăgadă că nu era un monstru însetat de sânge, ci un soldat ca ceilalți sparseră deodată gheața între sat și german, între țăran și invadator.

The breath of wind that moved them was still chilly on this day in May; the flowers gently resisted, curling up with a kind of trembling grace and turning their pale stamens towards the ground. The sun shone through them, revealing a pattern of interlacing, delicate blue veins, visible through the opaque petals; this added something alive to the flower's fragility, to it's ethereal quality, something almost human ,in the way that human can mean frailty and endurance both at the same time. The wind could ruffle these ravishing creations but it couldn't destroy them, or even crush them; they swayed there, dreamily; they seemed ready to fall but held fast to their slim strong branches-...

The way a man drinks in company tells you nothing about him, but the way he drinks when alone reveals, without his realizing it, the very depths of his soul.

Tutti e due pensavano ai giovani – i loro fratelli, i loro amici – le cui ossa erano in decomposizione sotto terra, nelle innumerevoli fosse comuni. Loro, i sopravvissuti, adesso lo sapevano, di essere mortali. È una lezione che di solito si impara da adulti, ma quelli che hanno dovuto apprenderla a vent’anni non la scordano più. Ah, com’era importante affrettarsi a respirare, baciare, bere, fare l’amore!

We're becoming slaves; the war scatters us in all directions, takes away everything we own, snatches the bread from out of our mouths; let me at least retain the right to decide my own destiny, to laugh at it, defy it, escape it if I can. A slave? Better to be a slave than a dog who thinks he's free as he trots along behind his master. She listened to the sound of men and horses passing by. They don't even realise they're slaves, she said to herself, and I, I would be just like them if a sense of pity, solidarity, the "spirit of the hive" forced me to refuse to be happy.

When you love someone as much as that, you don't believe they can die. You think your love protects them. Even if he doesn't come back, even if he gets lost in the snow or is hit by a stray bullet, she'll wait for him.