Best 5 quotes of Ilf Si Petrov on MyQuotes

Americanul cultivat nu-i recunoaște cinematografiei naționale dreptul de a se numi artistică. Mai mult, îți va spune că filmul american este o epidemie morală, la fel de periculoasă ca scarlatina sau ciuma. Toate realizările culturii americane - școlile, universitățile, literatura, teatrul - sunt asurzite, lovite mortal de cinematografie. Un băiat drăguț și deștept care învață bine la școală și termină strălucit o universitate se poate transforma într-un idiot după câțiva ani de frecventare temeinică a cinematografelor.

Gloria în țara aceasta începe cu publicity. Cineva se bucură de publicity doar când aduce profit altcuiva. Cine se bucură în America de faima națională? Cei care fac bani sau cei prin intermediul cărora alții fac bani. O regulă fără excepții. Banii! Faimă națională are un campion la box sau la fotbal, pentru că meciul cu participarea lui adună un milion de dolari. Faimă are o stea de cinema, pentru că notorietatea ei e de folos producătorului. Acesta poate să i-o ia în orice clipă, când are chef. Faimă au bandiții, pentru că de pe urma lor profită ziarele și pentru că de numele bandiților sunt legate cifre cu multe zerouri. Însă cine ar avea nevoie să-i facă celebri pe Thompson, Jackson, Wilson sau Adams, dacă oamenii aceștia construiesc doar utilaje, uzine electrice, poduri și sisteme de irigație? Patronilor nici nu le convine ca ei să ajungă celebri. Unei persoane celebre trebuie să-i dai un salariu mai mare.

În oraș sunt câteva biserici: metodistă, evanghelică, baptistă. Există cu siguranță și clădirea cu multe coloane a bisericii ”Știința creștină”. Dar dacă nu ești baptist sau metodist și nu crezi în Dumnezeul șarlatan al scientismului creștin nu-ți rămâne altceva de făcut decât să mergi la moving pictures ca să vezi un film turnat foarte bine, care sună la fel de bine, cu un conținut ce te năucește de cap prin prostia lui.

New York este un oraș înfricoșător. Milioane de oameni se luptă bărbătește pentru viața lor. E un oraș cu prea mulți bani. Prea mulți la unii și prea puțini la alții. Și lucrul acesta aruncă o lumină tragică peste tot ce se petrece aici

Nu! America nu poate fi luată prin surprindere! Publicitatea a pătruns atât de mult în viața americanilor, încât, dacă într-o bună dimineață majoritatea lor ar vedea la trezire că au dispărut reclamele, s-ar pomeni într-o situație disperată. N-ar mai ști ce țigări să fumeze, din ce magazin să cumpere haine de-a gata, cu ce băutură răcoritoare să-și potolească setea(...) Le-ar fi pur și simplu imposibil să se hotărască dacă merită să mestece gumă sau nu. Americanul ”de mijloc”, în pofida eficienței sale exterioare, este de fapt, o fire extrem de pasivă. Trebuie să-i dai totul de-a gata, ca unui soț răsfățat. Spune-i ce băutură e mai bună și el o s-o bea. Anunață-l ce partid politic îi aduce mai multe beneficii și el o să-l voteze. Spune-i ce Dumnezeu e mai ”adevărat” și el o să creadă în el. Numai un lucru să nu faci: nu-l obliga să gândească în orele din afara serviciului. Asta nu-i place, nu e deprins cu așa ceva. Iar ca să creadă în spusele tale, trebuie să i le repeți cât mai des cu putință.